Nu este un secret faptul că somnul adecvat este o componentă critică a succesului la orice nivel de performanță atletică. La niveluri sporite de activitate fizică, cum ar fi alergarea cu ultramaraton, este chiar mai importantă. Când corpul devine mai stresat prin mișcări sau eforturi repetitive, lipsa somnului poate duce la apariția unor cazuri mai mari de rănire și, în general, la mai puțină energie de care se poate trage pentru performanță.

Alergarea ultramaraton este definită ca alergarea oricărei distanțe mai mari decât cei 42 de kilometri standard. Cercetătorii de la Laboratorul de Performanță Umană de la Universitatea din Calgary, Canada, au urmărit să elucideze gestionarea somnului înainte și în timpul ultramaratoanelor. Au publicat recent rezultatele lor în PLOS One.

Prin trimiterea unui chestionar electronic, au ales 636 de participanți pentru acest studiu. Participanții au avut nevoie de cel puțin 18 ani și au finalizat un ultramaraton la un moment dat în trecutul lor. Participanții francezi, italieni și americani au fost catalogați în timpul depunerii, majoritatea fiind bărbați și cu vârste cuprinse între 40 și 49 de ani.

Chestionarul a încercat să fie cuprinzător cu ancheta sa de variabilitate, întrebând despre factori precum greutatea, înălțimea, istoricul antrenamentului, obiceiurile de somn (durata în timpul săptămânii, weekend-urile, sărbătorile), utilizarea puiului și istoricul tulburărilor de somn. Scala Epworth Sleepiness a fost, de asemenea, încorporată în chestionar, care măsoară somnolența excesivă în timpul zilei. De asemenea, au întrebat participanții despre atenția lor la regimurile de somn înainte de un ultramaraton, precum și despre cum reușesc să doarmă în timpul unui ultramaraton, atunci când este cazul. De asemenea, au cerut participanților să împărtășească orice strategii pe care le-au folosit pentru a obține o odihnă adecvată.

Rezultatele chestionarului caracterizează o schemă consecventă a tiparelor și obiceiurilor de somn. Peste 40% dintre subiecți au raportat că au atins 7-8 ore de somn atât în ​​timpul săptămânii, cât și în weekend și aproximativ 35% dintre subiecți au fost împărțiți între durate de 7-8 și 8-9 ore de odihnă în timpul sărbătorilor. Obiceiurile de pui de somn au fost în concordanță cu așteptările studiului, arătând că în jur de 20-25% dintre subiecți au făcut pui de somn în zilele lucrătoare când a fost sau nu antrenament implicat. Procentele au fost în mod înțeles mai mari în zilele nelucrătoare, unde 37%, 43% și 56% dintre subiecți au făcut somn în timpul perioadelor de non-antrenament, de antrenament normal și, respectiv, de antrenament intens.

Cea mai de încredere strategie pe care participanții au observat-o pentru alergarea cu ultramaraton a fost acumularea de somn (structurată în funcție de culcare mai devreme și / sau timp de creștere mai târziu) înainte de cursă, indiferent dacă au simțit sau nu nevoia de a dormi. Acest lucru, împreună cu programele de timp de somn obișnuit și constant au fost cele mai frecvente răspunsuri.

Acest studiu a fost limitat în câteva moduri, incluzând părtinirea amintirii pentru participanți care, la rândul său, poate limita acuratețea obiceiurilor sau experiențelor percepute. Populația eșantion, de asemenea, poate să nu fie pe deplin reprezentativă pentru alergătorii de ultramaraton în general și ar putea beneficia de o dimensiune a eșantionului chiar mai mare. Informațiile subiectului despre tulburările de somn, de asemenea, nu au fost realizate pe deplin în chestionar și au oferit o imagine la nivel de suprafață a modului în care dificultatea adormirii ar putea afecta calitatea, durata și performanța ulterioară.

Alergătorii de ultramaraton au o serie de obiceiuri și strategii cheie care contribuie la priceperea și succesul lor atletic în comparație cu populația generală. Deși somnul în timpul cursei trebuie evaluat mai în profunzime pentru a corela ciclurile de somn (pui de somn sau mai lungi), este sigur că obiceiurile de somn mai consistente și strategiile de extindere a somnului înainte de o cursă sunt toate modalitățile prin care alergătorii se pot împinge să meargă mai departe.

Scris de Cooper Powers, BSc